//
citești...
ALFRED ADLER, PSIHOLOGIE & PSIHOTERAPIE ADLERIANA

Prezicerea și profeția

Autor: Dr. Alfred Adler

(sursa foto: https://www.oevip.at/psychotherapie/alfred-adler/)


Materialul ne-a fost pus la dispoziţie pentru traducere şi publicare prin bunăvoinţa dlui John Newbauer (Dir. Exec. NASAP) de către NASAP prin intermediul proiectului:

Adlerian Digitization Project (http://www.adlerjournals.com/)
Fortune-telling and Prophecy – Alfred Adler – v.5#3 – 1946
Traducere, corectură & editare: Dr. Răzvan Gogălniceanu
Vă mulțumim anticipat pentru citarea sursei și a autorilor de fiecare dată cînd veți găsi cu cale să utilizați fragmente din acest material ori din altele publicate pe acest site.

Relativ devreme în cariera sa, Adler explica faptul că interesul pentru telepatie și spiritism decurge dintr-un „chinuitor sentiment de inferioritate” ce face ca individul „să aștepte ca ceilalți să aibă puterea de a vedea cele ascunse, puterea de a explora intimitatea cea mai profundă” (1, pg. 49). Douăzeci de ani mai târziu, Adler adăuga ceea ce am putea numi o contra-punere, spunând că cei care se dau  drept posesori de puteri telepatice sau de clarviziune, într-un mod justificat „trezesc suspiciunea prezenței unui complex de superioritate asupra celorlalți” (2, pg. 261).

Materialul ce urmează aprofundează fenomenul profeției, examinând personalitatea celor ce caută să li se ghicească viitorul, metoda utilizată de către ghicitori, precum și reacția celui care folosește profeția ca pe un impuls fie pentru a acționa în direcția profeției, realizând-o – fie pentru a o contracara. În prima situație avem de-a face cu ceea ce Merton numea într-un context sociologic „profeția auto-împlinită”, fenomen „propriu ființei umane”, în care „profețiile sau predicțiile devin parte integrantă a situației date, afectând așadar evoluțiile ulterioare” (3, pg. 423).

Fără a utiliza termenul în sine, Adler descrie în cele ce urmează un caz special de sugestie, completând declarații anterioare în care definea sugestionarea ca pe „o chestiune de modificare sau întărire a unei atitudini deja prezente la purtător” (2, pg. 216). „Capacitatea de a fi sugestionat apare numai dacă se înscrie în cadrul stilului de viață existent” (2, pg. 217).

Acest material, publicat aici pentru prima dată, este un text al lui Adler scris de mână, recent descoperit de către fiica sa, Dr. Alexandra Adler. Fiind scris în limba engleză, trebuie că a fost pus pe hârtie de către Adler în ultimii săi ani de viață. Textul a necesitat un anumite corecturi, dar care au fost menținute la minim.


Fiecare ar dori că știe un pic mai mult despre viitorul lui și al celorlalți; de asemenea, asupra viitorului țării sale, asupra păcii și umanității; ori poate doar despre evoluțiile bursiere.

Tot ceea ce suscită interesul prezent al unei persoane pentru evenimente ulterioare poate fi considerat drept interesul său principal, și semnifică personalitatea, stilul vieții sale. Dacă cineva urmărește să afle mai multe despre chestiuni financiare sau despre gradul său de perfecțiune într-o muncă anume, despre satisfacția sau fericirea personală sau a altora, despre deturnări de situații, despre distracții, despre cote-parte, despre atitudinile viitoare ale altora față de sine ori ale lui față de alții, sau despre propria hotărâre în raport cu ceilalți, ei bine, toate acestea și, desigur, încă multe altele, pot furniza indicii asupra punctului de vedere și al caracterului persoanei care caută răspunsuri.

Bineînțeles că mii de variante trebuie avute în vedere. Pentru ca ghicitorul să știe în ce măsură cel interesat este egoist sau adaptat social, curajos sau timid; ori ce va face acesta din urmă odată ce se va afla în posesia răspunsului privind viitorul, dacă va accepta profeția ca pe o chemare căreia i se va dedica cu toată puterea sau a cărei împlinire va căuta să o împiedice – ei bine, aceasta este întotdeauna o chestiune de experiență și de bun-simț în depistarea coerenței unității unei personalități.

Unii vânzători și comercianți au acest ochi format pentru a ghici cele necesare cumpărătorului și ceea ce acesta va cumpăra. Însă, pentru pecetluirea unei înțelegeri profitabile, aceia trebuie să posede și diplomația necesară pentru a duce lucrurile la bun-sfârșit.

Metoda prezicătorului

Unii prezicători cunosc foarte bine tipul persoanelor ce li se adresează. Și, dacă privesc atent cu ochiul lor experimentat, începând cu fraze aproape lipsite de sens, mai apoi lăsând celui interesat frâul liber în conducerea dialogului – așa cum un cal orb va găsi drumul potrivit sub atenta conducere a unui călăreț experimentat, tot astfel cel interesat va prelua conducerea, oferind prezicătorului posibilitatea de a alege din cele ce acesta îi pune în față.

Într-o anumită măsură, fiecare dintre noi ne comportăm ca un prezicător pentru sine și pentru ceilalți. Nu suntem blagosloviți cu accesul la adevărul adevărat. În cea mai mare parte a timpului, habar nu avem și nici nu putem prezice consecințele exacte ale acțiunilor noastre. Există o anumită probabilitate ca în găsirea unei relații între cauze și efecte, fiecare individ să facă inferențe pe baza experiențelor sale anterioare. Însă ani buni pot trece între cauză și efect, fără că legătura dintre ele nu devină vreodată clară. Tot astfel, multiple interferențe pot modifica evoluția efectului unei acțiuni. Sau poate că personalități diferite, cu corp și gândire diferite, vor asimila, digera și ajunge la concluzii diferite. Sau poate că circumstanțe și situații, unele favorizante, altele dezastruoase, vor determina schimbarea rezultatelor.

Poate că cea mai bună perspectivă asupra viitorului, bineînțeles în limitele și în cadrul sferei de activitate a fiecăruia dintre ei, poate fi întâlnită la poeți, medici și astronomi. Nu este deloc surprinzător că felul în care se dezvoltă superstițiile și profețiile urmează adesea același drum ca și formarea ideilor decente și științifice.

Atunci când poetul crează un personaj eroic, el știe ceea ce i se va întâmpla acestuia și cum va reacționa într-o anumită imprejurare. Și, mai mult decât atât, el trebuie să prevadă catastrofa și modul în care aceasta se va produce. Capacitatea sa de previziune îi permite să știe dintru-nceput felul în care eroul său va fi afectat. Tot așa cum un maestru – pentru a folosi în mod exagerat acest exemplu – îi zice învățăcelului său: Știu că azi îți voi da o porție de corecție – iar o oră mai târziu acest lucru se și petrece. El imaginează un destin, dar în același timp el este implicat în dezvoltarea acțiunii.

Cu siguranță că vorbind astfel, auto-influențându-se și influențându-i pe ceilalți, sentimente și emoții vor fi suscitate. Anumite idei vagi sunt folosite pentru crearea unei realități. Experiența, bunul-simț și capacitatea de a ghici sunt utile, și în special impresia de real nu trebuie să lipsească – iar în final, prezicătorul nu a revelat viitorul, ci doar a dat un impuls în direcția acestuia.

Profeția ca impuls

Activitatea tuturor prezicătorilor se bazează pe impuls. Toate persoanele care doresc să știe mai multe despre propriul viitor decât cele la care se pot aștepta de pe urma propriilor acțiuni, aspiră la un impuls. Toți cei care sunt la pământ, sunt dubitativi și timizi. Această stare de spirit face ca persoana să își dorească mai multă securitate, această stare de spirit face ca indivizii să se îndoiască de propriile capacități și să se încreadă în puterile celorlalți. Își doresc să se poată sprijini pe cineva, așa cum au făcut-o mai mult ori mai puțin de-a lungul întregii lor vieți. Iar în acest fel, ei devin mai puțin responsabili pentru ceea ce urmează să se întâmple în viețile lor: astrele au vorbit prin gura profetului sau a prezicătorului.

Fiecare poet are proiectul său personal, un stil-de-viață personalizat, un fel personal de înțelegere a lumii. Toate personajele sale se implinesc în concordanță personalitatea lui. Ceea ce-l mișcă pe el, face să se miște și personajele sale. El se identifică cu eroul său. Același proces apare și în ghicirea norocului.

Iar acum, cel în dubiu, cel care înainte nu avea nicio direcție, niciun țel, cel care tremura înaintea oricărei decizii, dintr-o dată are un punct de miră, un impuls, o direcție în activitatea sa. Execută profeția pe care o ia ca pe un sfat și admiră înțelepciunea clarvăzătorului. Sau… trăiește cu frică, evitând calea propriului „destin” – ieșind victorios datorită previziunii.

Orice prezicător preferă propriul plan. Unul folosește un carnet în care notează; altul folosește cărți de joc servindu-se de ele ca de niște voci și credite adaptate situației reale; altul ascultă visele și le interpretează folosindu-se de tabele de simboluri. Prea adesea totuși, prezicătorul avertizează de sinucidere, nebunie, accidente – și atinge probabilități de 100%. Fie că aceste catastrofe se produc ori ba, prezicătorul are întotdeauna dreptate, prin faptul că le-a profețit sau prin faptul că avertizând asupra lor, le-a împiedicat.

Referințe bibliografice:

  1. ADLER, A. Ueber den nervoesen Charakter (1912). 4th ed. Munich: Bergmann, 1928.
  2. ADLER, A. The Individual Psychology of Alfred Adler. New York: Basic Books, 1956.
  3. MERTON, R. K. Social theory and social structure. Rev. ed. Glencoe, Ill.: Free Press, 1957.

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: