Psihologia lui Adler: Știința vieții – un interviu cu José Ortega y Gasset (1883-1955)

Autori: José Ortega y Gasset (1883-1955) într-un interviu acordat în spaniolă lui Oliver Brachfeld, tradus și publicat în Int. Z. Indiv. Psychol., 1931, 9, 139-140

Fotografia este preluată de pe https://en.wikipedia.org/wiki/Jos%C3%A9_Ortega_y_Gasset

Materialul ne-a fost pus la dispoziţie pentru traducere şi publicare prin bunăvoinţa dlui John Newbauer (Dir. Exec. NASAP) de către NASAP prin intermediul proiectului:

Opiniile mele se întâlnesc într-un mod plenar cu cele ale lui Adler. Încă de la început îi urmăresc opera cu interes și i-am citit toate cărțile. La un moment dat a fost chiar discutată o traducere, însă la acea vreme trebuia să călătoresc și apoi subiectul n-a mai fost reluat și a fost uitat (de atunci, începând cu 1931, opt cărți ale lui Adler au fost publlicate în spaniolă).

Poate că știți, dacă mi-ați citit lucrările, că am susținut dintotdeauna o viziune psihologică dinamică și integrală (holistică), o observare a vieții psihice umane într-o perspectivă coerentă cu sinele, tot așa cum am regăsit în psihologia propusă de Adler.

Nu există niciun dubiu că limitarea perspectivei psihologiei la o variantă „elementaristă” care ar ține cont doar de elementele vieții psihice, era bazată pe o eroare. Psihologii l-au înțeles repede această situație și si-au extins studiile la funcțiile vieții psihice. Pentru Külpe și școala lui funcția psihică era o realitate. Însă, el nu realiza că dacă cineva ține cont de aceste funcții într-un mod separat, atunci va comite același sacrilegiu ca și elementariștii.

Scopul unei reale psihologii poate fi doar acela de a investiga liniile care ghidează într-un mod ultim fiecare viață luată una câte una, individual. Condiția fundamentală este aceea de a nu porni nici de la elemente și nici de la funcții. Ceea ce trebuie să știm înainte de orice altceva, sunt țelurile vitale ale fiecărui om. În ce fel își afirmă el acest scop, care sunt destinațiile vieții? Aceasta putând fi prima întrebare căreia să-i căutăm răspuns și punctul nostru de plecare. Doar răspunzând acestei întrebări, putem avansa și putem ne pune alte întrebări. Și doar în acest fel vom fi capabili să înțelegem atât un fenomen parțial al vieții psihice, precum și înțelesul întregului conținut psihic.

Astfel, cele trei criterii de bază ale psihologiei constau în faptul că ea trebuie să fie dinamică, trebuie să țintească integralitatea (în sensul de a lua în considerare întregul) și, ceea ce survine primelor două criterii, ea trebuie să fie concretă.

Această atitudine conduce către un pas decisiv pe care Adler la recunoscut corect, și anume la descoperires faptului că psihologia nu este doar știința psihicului, ci știința vieții însăși. Psihicul este doar o parte a vieții, aparatul prin intermediul căruia individul trăiește. Psihologia trebuie, totuși, dincolo de asta, să țină cont și de altceva, și anume de lumea către care individul țintește. A trăi înseamnă să fii ocupat cu lumea în care trăiești, înseamnă să te îndrepți către ea.