//
you're reading...
PSIHOLOGIE & PSIHOTERAPIE ADLERIANA, VARIA

REFLECTAND „CA-ȘI-CUM”

Autor: Prof. Dr. Richard Watts


Traducere: Corina Gogălniceanu
Corectura si editare: Dr. Răzvan Gogălniceanu
Vă mulțumim anticipat pentru citarea sursei și a autorilor de fiecare dată cînd veți găsi cu cale să utilizați fragmente din acest material ori din altele publicate pe acest site.

Acest proces de terapie scurtă focalizat pe încurajare reunește terapia adleriană și teoria constructivista, utilizează perspective diverse și poate fi de folos în munca cu populații diverse și în circumstanțe variate.

Consilierea adleriană reunește perspective din abordarea cognitiva, existențiala, psihodinamică și sistemică, și reprezintă o abordare holistică, fenomenologică, orientată spre social și teleologică (orientată spre scop) a înțelegerii oamenilor și a lucrului cu ei. Mai mult de atât, consilierea adleriană este o abordare relațională constructivistă care afirmă că oamenii trebuie înțeleși în contextul lor, deoarece doar în relațiile cu ceilalți putem să ne înțelegem pe noi înșine, pe cei din jurul nostru și lumea înconjurătoare.

Teoriile de consiliere tind să se concentreze fie pe individ, fie pe grup. Consilierea adleriană reprezintă un echilibru sănătos între aceste două perspective, afirmând despre cunoaștere că este integrată la nivel social și distribuită relațional, dar în același timp și că oamenii sunt persoane creative, pro-active, făuritoare de sens, care sunt capabile să aleagă și să fie responsabile pentru alegerile lor.

Datorită faptului că consilierea adleriană este o abordare relațională constructivistă, este perfect normal să împărtășească idei legate de consiliere cu diferite perspective constructiviste, incluzând terapiile cognitiv-constructiviste și personal-constructiviste, terapiile scurte focalizate pe găsirea soluțiilor și terapia narativă. În afara rezonanței multiplelor puncte teoretice, trebuie subliniat faptul că atât abordarea adleriană cât și cele constructiviste susțin puternic importanța relației terapeutice; sunt optimiste și orientate spre prezent/viitor; se concentrează mai degrabă asupra punctelor tari ale clientului, a resurselor și abilităților sale, decât asupra punctelor slabe, deficitelor și neputințelor acestuia.

Dată fiind această bază comună, nu este de mirare că intervențiile discutate în literatura terapiei constructiviste sunt fie similare fie congruente cu cele utilizate în terapia adleriană. La fel de nesurprinzător este și faptul că, în ambele, pot fi găsite oportunități semnificative pentru integrarea tehnicilor. Acest articol prezintă un proces terapeutic scurt, focusat pe încurajare care integrează tehnica adleriană „Ca-și-Cum”, precum și proceduri aduse din abordările constructiviste.

Extinderea tehnicii „Ca-și-Cum”

O idee specifică împărtășită de către terapia adleriană și de cele constructiviste este faptul că ambele curente conferă valoare utilizării în consiliere și psihoterapie a calității lui „Ca-și-Cum” în interiorul experienței umane. Oamenii se poartă ca și cum constructele prin care se angajează în activitățile de zi cu zi sunt mai degrabă fapte reale sau adevăruri absolute, decât construcții sociale situate contextual.

Folosindu-se de această perspectivă, Alfred Adler a dezvoltat tehnica atitudinii Ca-și-Cum, care încurajează clienții să înceapă să se comporte ca și cum ar fi deja persoana pe care și-o doresc să fie – de exemplu un „individ de încredere”. Procesul cere clienților să pretindă și să scoată în evidență faptul că doar joacă un rol. Scopul este de a evita posibilele rezistențe la schimbare prin neutralizarea unor riscuri observate. Atitudinea Ca-și-Cum oferă clienților oportunitatea de a se transpune prin joc de rol în situații alternative sau dorite și chiar de a povesti intr-un mod diferit aspecte insuportabile din viața lor metanarativă (sau „stil de viață” în limbaj adlerian).

Chiar îmi place tehnica Ca-și-Cum, însă am descoperit că unii dintre clienți sunt reticienți în a duce până la capăt jocul de rol, din cauza disconfortului datorat unei potențiale ambiguități, precum și a unei nevoi de structură. În plus, am și eu rețineri în a ruga anumiți clienți – spre exemplu pe cei care au tendința de a acționa impulsiv – să iasă pe stradă și să se comporte Ca-și-Cum, deoarece îmi fac griji pentru starea lor de bine, precum și a celor din jur care ar putea fi afectați de alegerile lor. Astfel am dezvoltat consilierea „Reflectând Ca Și Cum” pentru a-mi putea comunica îngrijorările proprii precum și pe cele ale clienților mei. Procesul integrativ RCSC extinde tehnica adleriană rugând clienții să facă un pas înapoi, reflectând înainte de a face un pas înainte comportându-se „ca și cum”. Acest proces încurajează clienții să reflecteze asupra felului în care ar putea fi diferiți dacă s-ar comporta ca și cum ar fi cei își doresc să fie. Folosind întrebări reflexive, consilierii pot ajuta clienții să-și construiască alternative perceptive și să ia în considerare comportamente alternative spre care să înceapă să se îndrepte.

Fazele RCSC

Procesul RCSC are trei faze. În prima fază, consilierul folosește întrebări reflexive pentru a accesa creativitatea și imaginația clienților. În faza doi, clientul construiește împreună cu consilierul un plan de acțiune „ca și cum” pe baza gândirii reflexive a clientului. În ultima fază, clienții implementează comportamentele „ca și cum” și discută apoi experiența în cadrul sesiunilor de consiliere. La fel ca în majoritatea procedurilor orientate spre acțiune, utilizarea (și succesul) procesului RCSC este bazat pe dezvoltarea și menținerea unei relații solide între client-consilier.

Faza întâi

În faza inițială a RCSC consilierii utilizează întrebări reflexive cum ar fi:

  • Dacă te-ai comporta ca și cum ai fi persoana ce ți-ai dori să fii, cum în ce fel anume te-ai comporta diferit? Dacă m-aș uita la un video al vieții tale, ce ar fi diferit?
  • Dacă un bun prieten te-ar vedea peste câteva luni, iar tu ai fi mai mult persoana ce îți dorești să fii, sau situația ta ar fi îmbunătățită semnificativ, ce ar vedea acea persoană la tine făcând diferit?
  • Care ar putea fi semnele inițiale care ar demonstra că te îndrepți în direcția corectă?

În prima fază, consilierii notează răspunsurile clienților la aceste întrebări sau la altele asemănătoare, fără a judeca sau a critica. Bazându-se pe discuțiile anterioare din sesiunile de consiliere, consilierii pot contribui și ei cu idei. Clienții pot da uneori răspunsuri mult prea vagi; în astfel de cazuri, consilierii vor cere lucruri mai specifice („Ce anume, în mod specific, vei face diferit pentru a realiza lucrul acesta?”). În momentul în care procesul reflexiv inițial pare a fi terminat, consilierul și clientul vor trece la faza doi.

Faza a doua

În faza a doua a procesului RCSC clientul alcătuiește împreună cu consilierul o listă cu comportamente „ca și cum” – care să indice felul în care clientul va acționa pentru a-și atinge scopurile dorite. Ca parte a acestui proces, clientul va discuta împreună cu consilierul viabilitatea fiecărui punct de pe listă și va elimina punctele nerealiste. Apoi, consilierul va ruga clientul să catalogheze comportamentele de la cel mai simplu la cel mai dificil și va discuta cu el pozitia atribuită fiecăruia dintre ele. Acum clientul va fi pregătit să înceapă procesul RCSC.

Faza a treia

Faza a treia începe cu alegerea câtorva comportamente simple pe care clientul să le încerce în săptămâna care urmează. Pornind de la comportamentele cele mai puțin dificile, potențialul de succes al clientului va crește, deoarece succesul este de regulă încurajator pentru clienți și deseori mărește auto-eficacitatea percepută de aceștia. Succesul va crește motivarea clientului de a se ocupa și de comportamentele mai dificile din lista lui. În următoarele întâlniri clientul și consilierul vor discuta adoptarea comportamentelor „ca și cum”. Adoptarea a noi comportamente ajută deseori clienții să se percepeapă pe sine, pe ceilalți și lumea într-un mod diferit.

Clienții se pot frustra și descuraja când încep adoptarea comportamentelor mai dificile, pentru că progresul nu mai vine atât de ușor și consistent. Ei ar putea fi mai răbdători și ar putea găsi procesul mai puțin frustrant dacă consilierii ar folosi încurajarea pentru a-și ajuta clienții să-și perceapă succesul mai degrabă din punct de vedere al efortului depus și al creșterii graduale, decât din cel al rezultatului final. Ajutarea clienților în înțelegerea „mișcării pozitive ca succes” este un element cheie al înțelegerii adleriene a încurajării.

Cu toate că încurajarea este crucială pe întreaga perioadă a consilierii, este în mod deosebit importantă în faza a treia a RCSC. Dați-mi voie să divaghez pentru o clipă și să clarific pe scurt înțelegerea adleriană a încurajării. Încurajarea este deseori înțeleasă ca fiind doar o „tehnică” adleriană. De fapt, încurajarea este un mod de a fi față de ceilalți, iar adlerienii privesc consilierea ca pe un proces de încurajare. Alfred Adler și implicit toți adlerienii consideră încurajarea ca fiind un aspect crucial al dezvoltării umane. Subliniind importanța încurajării, Adler afirma că pe întreaga durată a procesului terapeutic „nu avem voie să deviem de la calea încurajării”. În mod similar, Rudolf Dreikurs afirma că succesul terapeutic depinde foarte mult de „abilitatea terapeutului de a încuraja”, în timp ce eșecul apare în general „din cauza inabilității terapeutului de a încuraja”. Abilitățile de încurajare inlcud:

  • Acceptând clienții necondiționat și fără a-i judeca
  • Demonstrând grija față de clienți prin ascultare activă, respect și empatie
  • Focusându-se pe punctele tari ale clienților, calitățile și abilitățile lor incluzând identificarea succeselor trecute și comunicându-le încrederea în ei.
  • Ajutând clienții să genereze alternative perceptuale pentru credințe ficționale descurajante și istorii greu de suportat
  • Ajutând clienții să facă diferența între ceea ce fac și cine sunt (faptă vs. executant)
  • Focalizându-se pe eforturile și progresele clienților
  • Comunicând clienților confirmări și aprecieri
  • Ajutând clienții să înțeleagă umorul din experiențele de viață.

Folosirea grupurilor imaginare de reflecție

Atunci când clienții se află în mijlocul unor situații dificile, au uneori probleme cu procesul RCSC. Nu reușesc să privească în spatele problemei și au nevoie să facă un pas în afara sau de lângă problema în cauză, astfel încât să permită ieșirea la iveală a perspectivelor alternative. Utilizarea grupurilor imaginare de reflecție  reprezintă una din modalitățile de a ajuta clienții în crearea spațiului de dialog propice reflecțiilor în cadrul procesului RCSC.

Atunci când clienții au dificultăți în a răspunde la întrebările reflexive, consilierii pot invita membri unui grup imaginari. Pentru început, consilierii pot ruga clienții să se gândească la una sau mai multe persoane pe care le respectă și pe care le privesc ca fiind înțelepte. Apoi clientul va crea împreună cu terapeutul o listă a membrilor grupului. Pentru a ilustra mai bine, terapeutul poate aduce scaune pentru fiecare membru din grup, în mod similar cu utilizarea scaunului gol în terapia Gestalt. Deseori pun și bilețele cu numele persoanelor pe scaune pentru a putea fi mai ușor identificate și pentru a întări reprezentarea membrilor.

O dată ce grupul a fost creat, terapeutul poate cere membrilor grupului ajutor punându-le clienților întrebări din terapiile constructive. Spre exemplu:

  • Să presupunem că vorbești cu această persoană în viitor, după ce ai făcut progrese semnificative în depășirea problemei. Care vor fi schimbările pe care el sau ea le-ar numi ca fiind evidente? Ce anume va spune el sau ea în mod specific că ar fi diferit la tine?
  • Ce etape specifice ar identifica el sau ea dintre cele prin care ai trecut pentru a reuși să faci aceste schimbări semnificative?
  • Ce sugestie ți-ar da el sau ea pentru a răspunde în mod constructiv la problemă?
  • Ce ar putea spune el sau ea că faci în mod specific atunci când problema te atacă?
  • Cum ar descrie el sau ea vremurile în care această problemă nu există în viața ta?
  • Cum ar ști el sau ea că începi să te miști în direcția în care vrei să mergi ca persoană?

După ascultarea grupului, consilierul poate trece la faza a doua a procesului RCSC, ajutând clientul să creeze o listă cu comportamente „ca și cum” și să le evalueze după dificultate. În cazul în care clientul are probleme în a evalua gradul de dificultate al comportamentelor, consilierul poate invita din nou membri grupului pentru a ajuta clientul.

În faza a treia, când clientul și consilierul discută adoptarea comportamentelor „ca și cum” alese pentru acea săptămână – precum și orice alternative perceptuale sau dificultăți în adoptarea comportamentelor – , membri grupului imaginar pot fi invitați să discute zonele în care se mai pot face îmbunătățiri sau zone în care se mai poate crește. În timpul în care clientul încearcă sarcinile mai dificile din lista sa de comportamente, membri grupului pot fi invitați pentru a reflecta în mod pozitiv asupra eforturilor și progreselor clientului, precum și pentru a încuraja atunci când progresul este mai lent. Tipul de întrebări de mai sus pot fi ușor adaptate în această fază a procesului.

Concluzie

RCSC este un proces de terapie scurtă focusat pe încurajare care integrează perspective din teoria și practica adleriană precum și din cea constructivistă. Datorită preluării teoriei și practicii adleriene și constructiviste, cred că RCSC poate fi util în munca cu diverse populații în circumstanțe variate. Punând din ce în ce mai mult accentul pe multiculturalism și justiție socială în cadrul profesiei de consilier, mulți consilieri au fost atrași spre abordări constructiviste/postmoderne datorită focusării asupra integrării sociale și, în mod consecvent, asupra cunoașterii umane. Adlerienii și teoria adleriană vorbeau despre echitate socială și sublineau integrarea socială a oamenilor și cunoașterea umană cu mult înainte ca multiculturalismul să devină o chestiune atît de importantă în profesia noastră. Astfel, datorită bazei sale integrativ adleriene/constructiviste, RCSC este congruent cu valorile culturale ale multor grupuri rasiale și etnice minoritare.

În plus, RCSC rezonează foarte puternic cu perspective terapeutice bazate pe dovezi. John și Rita Sommers-Flanagan au făcut recent o recenzie a literaturii de specialitate, incluzând RCSC în cea de-a doua ediție a cărții lor Counseling and Psychotherapy. Theories in Context and Practice și au dat următoarea evaluare:

„Procedura RCSC este simplă și clară. Este de asemenea și un foarte bun exemplu pentru nu doar compatibilitatea teoretică a abordărilor adleriene, ci și pentru baza lor empirică. Mai precis, RCSC se folosește de câteva tehnici bazate pe dovezi, incluzând (a) stabilirea colaborativă a țelurilor; (b) brainstorming colaborativ ca etapă în soluționarea problemei; (c) o focalizare asupra comportamentelor concrete și măsurabile; și (d) planificarea comportamentelor concrete.”

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: