//
you're reading...
ALFRED ADLER, PSIHOLOGIE & PSIHOTERAPIE ADLERIANA

ORGANIZAREA DISTRIBUȚIEI DE CUNOȘTINȚE

rudolf_dreikursAutor: Dr. Rudolf Dreikurs


Materialul ne-a fost pus la dispoziţie pentru traducere şi publicare prin bunăvoinţa dlui John Newbauer (Dir. Exec. NASAP) de către NASAP prin intermediul proiectului:

Adlerian Digitization Project (http://www.adlerjournals.com/)
Organising Distribution of Knowledge – 1941 – v2#2
http://www.adlerjournals.com/_private/IPB/JIP%20v2%20n2/Distribution_of_Knowledge-Dreikurs.pdf
Traducere: Prof. Corina-Floriana Gogălniceanu
Corectură&Editare: Dr. Cosmin-Răzvan Gogălniceanu
Vă mulțumim anticipat pentru citarea sursei și a autorilor de fiecare dată cînd veți găsi cu cale să utilizați fragmente din acest material ori din altele publicate pe acest site.

Discutând despre diseminarea  învățăturii Psihologiei Individuale, atingem un punct controversat. Iar lucrul care-l evocă este popularizarea nu doar a Psihologiei Individuale, ci a cunoașterii stiInțifice în general.

Ființele umane au la dispoziție cunoștințe mult mai numeroase decât ceea ce se învață în școală, la colegii sau în universități. Artiști, scriitori, predicatori, filosofi, toți contribuiesubstanțial la ansamblul de cunoștințe umane în afara cercetării academice. Tendința este, în orice caz, de a aduce în interiorul școlilor orice sursă de informații disponibilă. Trebuie să stimulăm această inițiativă pentru a câștiga recunoașterea academică pentru toate cunoștințele și gândurile benefice rasei umane. Suntem cu toții de acord că Psihologia Individuală ar trebui să-și găsească în sfârșit locul în cadrul cercetării psihologice, că învățăturile și aplicațiile ei ar trebui să devină parte din planul de învățământ al colegiilor și universităților. Dar, până se va atinge acest lucru, ce putem face în privința distribuției cunoașterii Psihologiei Individuale?

Întreaga problematică a distribuției pare a fi una dintre cele mai dificile, cele mai disputate, și în același timp, cele mai vitale probleme a timpurilor noastre – atât în industrie cât și în domeniul științelor. Culturii noastre prezente se pare că îi lipsește abilitatea de a pune la dispoziția întregii umanități toate articolele, fie ele materiale sau spirituale. Ceea ce avem și ceea ce știm continuă să fie prea mult doar privilegiul unora. De îndată ce apare problematică distribuirii, opiniile încep să se împartă, conceptele se ciocnesc, iar punctele de vedere interferează.

Au trecut aproape 40 de ani de cînd Adler a arătat importanța curajului în influențarea și ajutorarea altora. Cât de puțini recunosc azi acest lucru atunci când încearcă să predea și să educe, să ajute și să vindece. Aem tehnici definite de înțelegere a ființelor umane. Nu se pune problema dacă Psihologia Individuală este acceptată sau refuzată, este mai degrabă vorba de cât de puțini oameni o cunosc sau sunt conștienți de ceea ce se poate face cu ea. Devine jalnic atunci când vedem învățători și părinți întrebând ce să facă, când răspunsurile la atât de multe probleme educaționale pot fi găsite cu ușurință în cărți și articole. Doctorii tratează fără a realiza multitudinea de mijloace care le stă la dispoziție. Umanitatea suferă de neîncredere, de ostilitate nestăpânită și antagonism, și foarte puțini sunt cei care muncesc în mod deliberat pentru promovarea sentimentului de comunitate și a interesului social, atât de familiar învățăturii Psihologiei Individuale. Sentimentele de inferioritate ale individului și ale grupurilor sunt intensificate de nesiguranța politică și economică, de competiția din ce în ce mai acerbă și frica interumană; suntem martori cutremurați  ai compensațiilor terifiante căutate de indivizi și grupuri. Psihologia Individuală poate ajuta învățători și medici, părinți și asistenți sociali. Pare a fi esențial pentru toate ființele umane care se luptă pentru succes și fericire și pentru o cale mai bună de a trăi laolaltă de a depăși sentimentele de inferioritate.

Noi toți cei care suntem familiarizați cu învățăturile lui Adler ne aflăm în fața unei responsabilități enorme. De noi depinde cât din descoperirile lui Adler devin disponibile și altora. Trebuie să contribuim și noi la cunoștințele umanității. Din păcate, în situația actuală, este nevoie de foarte mult curaj și interes social pentru a promova idei în opoziție cu grupurile de influență care sunt deja bine poziționate. Nu este datoria noastră de a ne împotrivi. Din contră, cunoștințele noastre în privința cooperării dintre oameni ne ajută să realizăm că prin luptă nu se poate câștiga acceptare. Dar nici prin retragere temătoare. Trebuie să avem curajul să spunem în mod deschis și direct ceea ce știm și ceea ce vedem, fără a fi intimidați. Trebuie să participăm la promovarea informațiilor – altfel neglijăm datoria noastră de ființe umane, ba mai mult, de oameni de știință.

Orice încercare de a oferi informații grupurilor mai mari care se află în afara instituțiilor formale de învățământ, se va lovi de anumite obiecții. Mulți oameni de știință privesc cu dispreț și desconsiderare orice încercare de a oferi semenilor lor cunoștințe vitale despre felul în care să-și trăiască viața. Este dreptul oricui de a privi acest lucru drept o „profanare a științei”, dar este la fel de bine și dreptul altora de a nu considera știința drept un dumnezeu, ci de a o privi ca fiind în slujba umanității. O altă obiecție este direcționată către promulgarea oricăror informații care nu sunt general acceptate de către știință. Pe de altă parte, care dintre opiniile științifice, în special cele din domeniul psihologiei, se poate lăuda cu acceptarea universală? În numărul trecut am discutat în jurul întrebării: de ce psihologia, mai mult decât oricare altă știință, produce descoperiri controversate?

Existența diferitelor școli de gândire face necesară acordarea fiecărui grup a posibilității de a-și demonstra tehnicile și de a-și divulga descoperirile. Chiar dacă am exclude din discuția publică Psihologia Individuală, nu ar diminua confuzia generală cum că multe alte școli de gândire ar fi dogmatice și pline de idei preconcepute. Situația neplăcută în care se află în prezent știința psihologiei există, indiferent dacă participăm sau nu la lupta pentru adevăr. Din moment ce noi, adlerienii, recunoaștem mai mult  decât mulți alții relativitatea adevărului precum și limitarea individuală de a depăși interesul personal, putem promova înțelegerea interumană, precum și cunoștințele și tehnicile de cooperare. Sugestiile noastre practice pentru educație și pentru soluția curajoasă față de problemele vieții fără a încălca drepturile semenilor noștri, introduc în dezbaterea științifică un punct de vedere de mare importanță pentru aceste timpuri în care omenirea se se străduiește atât de mult să pună bazele și să mențină o democrație.

Obiecția cea mai puternică față de distribuția cunoștințelor din domeniul psihologiei pune accentul pe răul care pote fi făcut de pseudo-cunoaștere, de adevărul nedigerat. Trebuie totuși luat în considerare că insuficiența cunoștințelor produce mai puține pagube decât felul în care cunoștințele sunt folosite. Psihologia – în cazul nostru Psihologia Individuală – poate fi bună sau rea; ca orice alt instrument poate fi extrem de folositoare în mâinile cuiva care este dornic să-și sprijine semenii, dar devastatoare atunci când este folosită într-o luptă, sau cu scopul de a umili sau de a abuza de alții. Criteriul principal pentru folosirea corectă a oricărei psihologii este curajul dobândit astfel. Descurajarea este întotdeauna dăunătoare, indiferent sub care pretext de a dori binele este produsă. Pseudo-cunoașterea în psihologie este cu siguranță rea. Dar, din păcate, este condiția firească. Psihologia nu este nimic altceva decât cunoașterea naturii umane. Cu toții ne aflăm, într-o anumită măsură, în posesia acestei cunoașteri. Fiecare persoană are propria sa psihologie, obținută mai puțin din educația academică și mai mult de la părinții săi și din propria sa experiență. Nici o ființă vie nu se află în posesia tuturor cunoștințelor legate de natura umană, indiferent dacă este vorba despre un om de știință sau nu. Întrebarea care ne frământă acum este dacă să sporim pseudo-cunoașterea  care predomină în prezent. Cine se îndoiește de faptul că orice contribuție cît de mică este de ajutor și nu dăunează?

În dorința lor de a-și îmbunătăți eficiența și eficacitatea, învățătorii și medicii, asistenții sociali, părinții și cuplurile măritate așteaptă nerăbdători cunoștințe practice. Învață prea multă teorie și găsesc prea puține lucruri pe care să le poată pună în practică. Noi, Psihologii Individuali, suntem mândri de caracterul practic al sugestiilor noastre, care nu încalcă bunul simț. Acesta este un avantaj enorm pe care îl avem față de alte școli de gândire, și ușurează acceptarea și digestia principalelor noastre puncte de vedere. Trebuie să le punem însă la dispoziția celor care au nevoie de ele.

Organizarea de cursuri și grupuri de studii este cea mai bună modalitate de a distribui cunoștințele necesare și de a promova Psihologia Individuală. Orice individ calificat în Psihologia Individuală trebuie să ajute, chiar și cu riscul de a fi numit sectant/dogmatic. Trebuie să-i organizeze în jurul său pe aceia dornici de a învăța. Scopul cursurilor este de a face o introducere în metodele noastre. Fiecare dintre noi ar putea aduna de la aceste cursuri și dintre cunoștințele profesionale un grup de oameni interesați de un studiu aprofundat în Psihologia Individuală. Fiecare dintre noi, fie singur, fie lalolaltă cu alți colegi, ar trebui să organizeze câte un grup care să se întâlnească în mod regulat o dată pe săptămână, sau cel puțin o dată pe lună. În cazul în care nu există suficienți lectori sau instructori, grupul poate citi cărți sau articole scrise de Adler sau de alți Psihologi  Individuali. Citirea cărților în grup, precum și discuția ce urmează au o valoare deosebită. Este adesea surprinzător cu cât de puțin rămânem citind o carte singuri. Însă o idee transmisă oral, în special în cadrul unei discuții, are un impact mai profund. Ne obligă mintea de a urmări ideile altora, și nu ne permite să excludem ceea ce este nou, ciudat sau inconvenabil. Persoanele care participă la un astfel de grup de studiu vor învăța să țină prelegeri și să conducă o discuție.

Din moment ce Psihologia Individuală s-a născut din medicină și psihiatrie, primii care ar trebui contactați și invitați la conferințe și în grupurile de discuții sunt medicii și psihiatrii. Însă grupurile cele mai pregătite și cele mai interesate de munca noastră sunt învățătorii și educatorii. (Părinții aparțin acestui grup mai mult prin funcția lor, decât prin pregătire). Din moment ce ideile noastre pot fi ușor transpuse în practică, acest grup va răspunde imediat la confruntarea cu Psihologia Individuală. Asistenții sociali și toți cei care au în grija lor profesională ființe umane, sunt și ei interesați de metodele noastre, care oferă înțelegere psihologică prin interpretarea corectă a comportamentului uman. Laicii au categoric un loc în grupurile generale de studiu, deorece căutarea fericirii necesită cunoștințe adecvate de psihologie.

Aceste sugestii nu cer mai mult decât fiecare dintre noi simte că ar trebui să facă. Munca pe care o vom investi se va reflecta asupra noastră. Cu toții avem nevoie de stimulare și încurajare pentru a avansa în munca noastră. Este dificil să muncești de unul singur. Trebuie să ne organizăm pentru a putea oferi fiecăruia dintre colaboratorii noștri susținere practică și morală, fără de care nu i-ar fi posibil să-și urmărească propriile idei și înțelegerea. Informările despre astfel de grupuri ne pot fi foarte folositoare. Toate detaliile despre cum a pornit grupul, ce obstacole a fost nevoit să depășească și progresele lui, sunt stimulatoare și încurajatoare.

Tipul de educație pentru adulți pe care Psihologia Individuală o poate oferi, este de mare însemnătate nu doar pentru persoanele care ajung în apropierea influenței ei, ci și pentru întregul nostru mod de viață. Să ne înțelegem unii pe alții, să aducem interese opuse laolaltă și să le transformăm în cooperări , să ne dezvoltăm curajul și interesul social – toate aceste lucruri sunt esențiale pentru soluția problemei cu care noi toți ne confruntăm în prezent ca indivizi, ca națiunie, ca umanitate.


 

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: