//
you're reading...
ALFRED ADLER, PSIHOLOGIE & PSIHOTERAPIE ADLERIANA

In memoriam Alfred Adler

Editor:

Astăzi am decis să folosim spațiul oferit de proiectul alfredadler.wordpress.com pentru a ne reaminti câteceva despre Dr. Alfred Adler, fondator al mişcării psihoterapeutice şi al teoriei Psihologiei Individuale.

Astăzi sunt 145 ani de la nașterea lui, iar pentru noi, cei care l-am cunoscut pe Adler doar din cărţile lui ori ale altora, de la cursuri ori mai-ştiu-eu-de-unde, găsim cu cale să publicăm câteceva din cele ce au fost spuse despre Adler de către cei care l-au cunoscut şi au lucrat alături de el. În Romania şi poate peste tot în lume, omagiile sunt puse in legătură cu propaganda, iar vorbele goale flutura în cotidianul urechilor fiecăruia dintre noi. Prin urmare, prin două materiale, sperăm să aducem lecturii vorbele pline ale Dr. Rudolf Dreikurs şi ale Lidiei Sicher, doi oameni care l-au cunoscut pe Alfred Adler, au învăţat de la el şi au lucrat împreună cu el.  Materialele au fost publicate în Jurnalul de Psihologie Individuală din 1941 şi aveau rostul de a aduce în amintirea cititorilor pe cel care fusese şi nu mai era. 

La 145 de ani de la naşterea lui Adler, decizia noastră este să propunem două materiale care comemorau moartea lui. Ne păstrăm dincolo de orice încercare de a filosofa pe marginea aspectelor existenţiale ale naşterii şi morţii, iar în intenţie avem doar aducerea spre lectură a unor amintiri. 


Materialul ne-a fost pus la dispoziţie pentru traducere şi publicare prin bunăvoinţa dlui John Newbauer (Dir. Exec. NASAP) de către NASAP prin intermediul proiectului:

Adlerian Digitization Project (http://www.adlerjournals.com/)
In_Memoriam Alfred_Adler-Rudolf Dreikurs-1941-v2#4
http://www.adlerjournals.com/_private/IPB/In_Memoriam–Alfred_Adler.pdf
Traducere: Psiholog Andra Pârvan
Corectură şi editare: Dr. Cosmin-Răzvan Gogălniceanu

rudolf_dreikurs

Autor: Dr. Rudolf Dreikurs


 

Se împlinesc cinci ani de când Alfred Adler şi-a lăsat munca celor pe care i-a instruit să o continue. Nicicând mai vital ca astăzi, contribuţia lui încă nu este acceptată pe deplin. Doar pentru cei care fac un efort sincer să studieze Psihologia Individuală, importanţa ei devine evidentă. A fost Adler unul dintre acei idealişti care au găsit un leac universal pentru tot răul din lume? Sau este el doar fondatorul uneia dintre multele teorii care aduc confuzie în domeniul psihologiei? A privi Psihologia adleriană fie ca un leac universal, fie ca pe o sectă psihologică, nu reuşeşte să recunoască semnificaţia învăţăturii lui Adler.

Este adevărat că Psihologia Individuală oferă cheia înţelegerii fiinţelor umane şi o soluţie pentru multe probleme care tulbură şi presează omenirea astăzi. Dar descoperirea sentimentului social şi oponentul lui, sentimentul de inferioritate, a nevoii de cooperare şi a metodelor de stabilire a acesteia nu este foarte diferită de convingerile şi teoriile multor altora care încearcă să stabilească modalităţi democratice de a trăi şi de egalitate între fiinţele umane.

Este adevărat, mai departe, că Psihologia Adleriană reprezintă doar una dintre multele tehnici în psihologie, şi ar putea fi bine disputată dacă este mai corectă sau mai importantă decât orice altă procedură. Importanţa lui Adler poate fi recunoscută doar în lumina contribuţiilor pe care psihologia trebuie să le aducă astăzi diverselor ştiinţe, sociologiei şi educaţiei, medicinei generale şi asistenţei sociale, economiei şi politicii, vânzărilor şi vieţii maritale. Toate acestea cer din ce în ce mai mult înţelegere psihologică, şi toată lumea se aşteaptă la ajutor şi sfaturi din partea psihologiei şi psihiatriei. Este adevărat că răspunsul lui Adler la aceste probleme este doar unul dintre multe altele. Dar pare a fi mai mult decât o prejudecată de înţeles ca un discipol loial  să menţină că răspunsul lui Adler se potriveşte mai bine nevoilor decât cele oferite de alte şcoli de psihologie şi psihiatrie. Bunul simţ comun şi semnificaţia socială sunt principiile de bază care fac teoria lui Adler practicabilă  şi folositoare.

Adler a recunoscut importanţa generală a descoperirilor lui pentru diverse domenii ale activităţii umane. El nu a fost satisfăcut doar să fie un medic ce tratează oamenii „bolnavi”. El a simţit dorinţa de a ajuta oriunde era nevoie de el, iar această nevoie de a ajuta nu se limita doar la pacienţii medicali. El a mers să înveţe şi să deschidă ochii tuturor celor pe care îi întâlnea astfel încât ei să realizeze nevoia semenilor lor şi să înveţe să îi asiste, adică, cum să coopereze. Interesul lui Adler pentru semenii lui nu a găsit întotdeauna o aprobare generală. În special America, cu concepţia generală că organizarea potrivită are nevoie de delimitări stricte, a privit cu neîncredere şi neplăcere neglijenţa lui Adler în a cunoaşte orice fel de limitare în învăţare şi ajutorare. O mare parte din opoziţia pe care a întâlnit-o se baza pe refuzul lui de a fi „doar un medic”. Adler, ca şi medic, a simţit obligaţia de a preveni suferinţa prin a-i spune omului obişnuit ce ar trebui să ştie despre viaţa socială şi despre semenii lui. Adler a refuzat să fie exclusivist şi să servească ştiinţelor oculte, disponibile doar celor iniţiaţi. Cum era un om umil capabil să vorbescă cu toată lumea, la fel îşi dorea să fie înţeles de toată lumea. Simplitatea lui, totuşi, nu era ignoranţă, ci adevărată înţelepciune.  Pentru el, adevărul era întotdeauna simplu, iar complicate erau doar trucurile cu care oamenii încercau să scape de adevăr şi de logica lui. Acesta era motivul pentru care lui Adler nu-i plăceau cuvintele mari şi frazele tehnice care, sub deghizarea înţelepciunii speciale, ascundeau doar lipsa de înţelegere. Pentru Adler, acţiunile ascundeau adevărul, iar acţiunile sunt întotdeauna lucruri simple, clare şi fără echivoc în direcţia lor şi a consecinţelor. Aproape toţi cei care l-au auzit pe Adler vorbind sau care au vorbit cu el au plecat fără a vedea şi a ştii mai mult decât înainte. Dar ştiinţa nu a ţinut încă pasul cu el. Învăţăturile lui nu au pătruns încă tradiţia şi conservatorismul, deşi unii încearcă să le vadă ca fiind istorie, aparţinând trecutului, ca fiind doar o frază în dezvoltarea psihologiei. Adler este citat în cărţi, dar cât de puţin este el înţeles în citări: el a dat cu mâinile pline, nu selectând cu grijă cui să dea. „Experţilor” nu le-a plăcut o asemenea nediscriminare şi au încercat să se răzbune.

Noi, care am avut privilegiul şi norocul să învăţăm de la Adler, ţinem în mâinile noastre o comoară pe care el ne-a încredinţat-o. Haideţi să fim demni de această responsabilitate; haideţi să fim muncitori şi modeşti în serviciul pe care îl oferim unei moşteniri care ne oferă puţină glorie deoarece nu le este pe plac celor care cred că trebuie să ştie mai mult decât semenii lor. Dar haideţi să fim conştienţi că moştenirea lui Adler este menită să prospere deoarece Adler a înţeles direcţia evoluţiei. Descoperirile şi rapoartele din toate domeniile de ştiinţă dovedesc previziunile logice ale lui Adler. El nu mai este; dar ceea ce el a spus va trăi. Haideţi să fim curajoşi şi să ne  dezvoltăm interesul social astfel încât să păstrăm vie flacăra aprinsă de Adler.

*Citit în parte la întâlnirea memorială a Grupului din New York.


 


Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: