Aspecte psihologice în timp de criză economică

ADLER SPEAKS – Prelegerile lui Alfred Adler. Culese și editate de Mark H. Stone și Karen A. Drescher (2004, © Karen Drescher și Mark Stone; tipărit la iUniverse inc)

Aspecte psihologice în timp de criză economică

Fragment tradus de: Raluca Moșinoi

Chiar dacă această prelegere a avut loc în prima parte a secolului 20, mesajul său este valabil până astăzi. Nu cunoaștem circumstanțele în care a avut loc această prezentare.

Singurul test pentru stilul de viață al unui individ și sensul acestuia într-o anumită situație este gradul sentimentului comunitar. Bun, rău, normal, anormal, corect, greșit, inteligent, prost, sunt atribute care exprimă întotdeauna relații sociale. La o a doua privire, dar tot referitor la relațiile sociale, trebuie să cântărim gradul de activitate din atitudini precum îndrăzneala, curajul, timiditatea, contribuția, exploatarea, grăbirea, retragerea, amânarea, aroganța, rezerva, etc. Principalul factor ce trebuie luat în considerare în știința psihologiei constă în relațiile sociale îndreptate către problemele externe: sociale datorită valorii lor pentru binele și progresul speciei umane.

În situațiile dificile, stilul de viață devine mult mai evident. Descoperim parte din societate ca făcând față dificultăților, străduindu-se mai mult sau mai puțin prin cooperare, blocaje, opriri; o parte optimistă, celaltă pesimistă. Oricare dintre părți se poate comporta în moduri mai active sau mai pasive: conducând, acționând, uneori contracarând la nivelul său; sau plecând capul, aparent submisiv, resentimentar în secret. La fel ca și psihologul clinician, psihologul individual este nevoit să se confrunte cu indivizi care exprimă o atitudine greșită față de situația în care se află sau cu cei care au căzut într-o pasivitate periculoasă. Mai devreme sau mai târziu în ambele ipostaze, oamenii își ating limitele și exprimă un grad scăzut de interes social. Ambele tipuri  se îndepărtează de la cooperare recurgând la expresii comportamentale pasive sau active. Oamenii mai puțin activi sunt înclinați să dezvolte o nevroză sau o psihoză ce le conferă un aparent succes, acesta fiind doar un alibi, o scuză. Ei apelează la ajutorul celorlalți sau părăsesc toate problemele sociale și evadează prin suicid. În clinici crește izbitor numărul celor care consideră criza economică generală drept propria tragedie personală, a celor care trăiesc o viață de familie tulburată și care au necazuri în dragoste și probleme maritale. Pentru a fi onești, trebuie să subliniem că dificultățile economice există și sunt o mare povară pentru cea mai mare parte a umanității.

Problemele economice extreme pot fi atenuate numai prin reconstrucție socială. Mulți oameni pasivi devin prada unor lideri activi care, la rândul lor, nu sunt bine adaptați social. Oamenii pasivi devin servitori obedienți, în timp ce liderii activi promovează „adepți” în extaz. Este interesant de observat în evoluția rasei umane faptul că liderul activ poate găsi urmași în numele sentimentului comunitar numai atunci când se stimulează egotismul. În orice caz, acest segment pasiv – integrat social sau nu – urmează un lider care convinge grupul prin propriile sale „triumfuri” legate de posibilitățile de succes. Aceasta conferă formă mișcărilor de masă.

Pentru un mare segment de oameni, cei care sunt mult mai ușor de descurajat  datorită lipsei unui grad adecvat de sentiment comunitar, viitorul arată întunecat. Pentru acești indivizi, încrederea în ceilalți scade și viața pare să fie inutilă. Se amplifică lipsa de speranță, pericolul major atât pentru indivizi, cât și pentru mase. Sentimentul comunitar/interesul social, asemenea panicii, ajunge la un capăt. Asistența din partea statului și ajutorul privat, inevitabile ca mijloace de sprijin de urgență, nu pot înlocui bucuria vieții, sau a muncii sau a speranței în viitor. Multe persoane se simt degradate neavând nici o vină. Resentimentul crește. Tortura oribilă a timpului neocupat și căutarea inutilă a unui loc de muncă, deschid deseori calea diferitelor eforturi lipsite de sens, violente, subversive, nesociale.

Oamenii ce manifestă un stil de viață cu așteptări de la ceilalți, exploatator, s-au raliat multor activități antisociale începând din copilărie. În perioadele de criză, ei sunt mai aproape ca oricând de delincvență. Este posibil ca acești indivizi să se angajeze în tot felul de infracțiuni. Astfel, crește activitatea infracțională.

Perioadele de criză sunt teste atât pentru indivizi, cât și pentru societate. Reprezintă o examinare amănunțită referitoare la gradul de cultivare a sentimentului comunitar. Este posibil ca sentimentul social moștenit și dobândit să nu fie suficient de puternice pentru a-i permite individului folosirea unei modalități utile de a coopera cu societatea. Criza produce, la fel ca în panică, prea multă neglijare, ură, lipsă de încredere și colapsuri în educație, știință, artă, cultură, viața socială, muncă, relațiile dintre sexe.

Numai acei membri ai societății care sunt adaptați social din copilărie și aceia care sunt activi în lupta lor pentru progres social, pot face față testului acestor dificultăți și vor reuși mai devreme sau mai târziu. Atitudinea lor constă în a face ca atât avantajele, cât și dezavantajele vieții sociale să aparțină tuturor. Dezavantajele trebuie rezolvate în beneficiul speciei umane. Pentru psiholog și psihiatru, o perioadă de criză economică extremă împreună cu toate necazurile acesteia oferă un indiciu exprimat clar despre cât de mult au fost neglijate apecte în educație și cât de mult trebuie realizat pentru generațiile viitoare.

Comentariu:

Adler abordează criza economică ce a apărut la la sfârșitul anilor 20 și începutul anilor 30. Este posibil ca acest discurs să fi fost ținut după crahul Bursei de pe Wall Street în octombrie 1929. Germania a fost un lider economic înainte de primul război  mondial. După război, Germania a suferit reparații economice foarte dure. Dificultăți economice au fost experimentate de-alungul întregii Europe. Marea depresie a anilor 30 urma să lovească.

Greutățile economice de acest tip taxează atât individul, cât și societatea. Aceste timpuri scot la suprafață ce este mai bun și ce este mai rău în oameni. Fiecare manifestare reflectă stilul de viață unic al individului. Perioadele de stres și de constrângeri nu aduc schimbări în stilul de „coping” al unui individ. Pot cere însă o mai mare disponibilitate de a exprima sentimentul comunitar și cooperarea. Criza este o provocare pentru mobilizarea resurselor. În perioadele de criză, indivizii sănătoși vor acționa în acord cu ceea ce este bine pentru toți. Acești indivizi promovează interesul social și sentimentul comunitar. Provocările sociale și economice ne pot pune la încercare sufletele, dar tot ele încearcă să construiască punți între noi.